Pictura in ulei

Vom  vorbi  in acest  articol nu  doar  despre materialele  necesare  acestei tehnici (pictura  in ulei), ci  si despre avantaje si  dezavantaje, precum si  procedeele executarii acesteia.

Generalitati:

Nu  putem stii  cu exactitate  data  apariției  acesteia, dar  ea  s-a impus  ca tehnica  spre  sfârsitul Evului  Mediu, în tarile din  Nordul Europei. Pictura  în  ulei a fost cunoscuta deopotriva  de fratii Linbourg, cât si de fratii Hubert si Jan van Eyck, acestia  din urma  contribuind la înbunatatirea  ei.

În  cartea sa Pictura in ulei Liviu Lazarescu enumera o parte din avantajele tehnicii:

• "Stralucirea  culorilor de ulei – infinit nuantate, asociate cu  transparenta si profunzimea, creând  efecte superioare altor tehnici;

• Materia colorata poate fi  dirijata  variat, de la  pelicule foarte subtiri la glasiuri, la demi-paste semitransparente si la paste opace, facilitând exprimarea celor mai diverse temperamente;

• Sicativitatea  convenabila, creeaza ragazul ca lucrarea sa poata fi modelata în voie pe umed sau uscat;

• Revenirile pe uscat sunt posibile fara riscuri privind durabilitatea operei;

• Sunt abordabile dimensiuni foarte variate, de la  miniaturi, la ample lucrari cu caracter  monumental."

Trebuie sa tinem  cont  însa, în acelasi timp si  de o  serie  de dezavantaje, pe care le parcurgem, tot de la Liviu Lazarescu:

• „uleiul încorporat în  culori (tocmai uleiul care este elementul  definitoriu al procedeului) are tendinta sa se  întunece, tendinta  accentuata  de eventualele „ingrediente”pe  care le contine (…) pastrarea îndelungata în  tuburi a culorilor, poate provoca râncezirea (acidularea )uleiului;

• Suprapunerea  straturilor nu se poate face la întâmpare, trebuind respectate doua reguli: „gras peste slab” si „închis peste deschis”;

• Pastele  de ulei  se  usuca lent (…)impunând un  ragaz prea  mare între  doua  reluari, intervalul optim de uscare  a unui  strat intermediar este de circa doua saptamâni, rastimp care nu poate  fi respectat de artistul  modern;

• Suprapunerile pe proaspat si semipoaspat sunt periculoase, apar dizolvari ale  deseurilor, matizari, întunecari, craclari;

• Matizarile care  apar în timpul lucrului  necesita  aplicarea  unui  verniu de retus;

• Diluantul  prea  gros  întuneca pasta, iar cel prea slab o face friabila;

• Exista  impedimente  în relatia  stratului de culoare cu grundul (prea putin sau prea mult absorbant) ori cu suportul, riscurile  curente sunt întunecari, craclari, desprinderi;

• Lipsa  de flexibilitate a pastei  picturale bine uscata, o face  casanta;

• Materiile straine introduse  uneori în pasta, cum ar fi  nisipul, ipsosul, etc nu adera  la  ea, totul finalizându-se prin desprinderi, alterari chimice, cromatice sau tonale;

• Pictura în ulei  este sensibila la  actiunea  mai multor  agenti externi – lumina excesiva, întunericul, umiditatea, aerul poluant.”

 

Materiale

               Unul din avantajele picturii în ulei este  diversitatea  suporturilor  pe  care se poate  lucra, fiind un adevarat atuu pentru începatori. Se poate , astfel, picta pe suport de hârtie, carton, placaj, P.F.L., lemn, pânza, metal, sticla, piatra, etc., cu  conditia  ca  aceste  suporturi  sa  fie  grunduite, pentru a împiedica absorbtia  liantului din pastele  colorate. Datorita acestui grund se  va  vedea în timp atât mestesugul artistului, cât si  durabilitatea si rezistenta  creatiei.

Uleiurile  recomandate pentru pictura în ulei sunt  uleiurile vegetale sicative: uleiul de in, nuca, mac. Puterea  lor de sicativare  determina  întarirea  straturilor de  culoare.

Verniurile ar putea fi definite ca niste produse fluide cu proprietati de solidificare, ce formeaza un strat translucid, dupa ce este aplicata peste  pictura finalizata si bine uscata. Ele pot fi de mai multe feluri:

• Verniul de pictura care îmbogateste liantul culorilor;

• Verniul de retus care se foloseste la hranirea si impregnarea culorii saracite;

• Verniul izolant care evita patrunderea unor elemente nedorite;

• Verniul final care controleaza stralucirea si se constituie ca o protectie  finala a picturii;

Pensulele  se  stie  sunt  cele  cu  parul  de porc, aspre, care se  gasesc  în  comert, fiind de  culoare  alba sau bej deschis, plate sau rotunde.

Procedeele picturii  în ulei:

1. Pictura în straturi – este  poate  cea  mai  veche  metoda. Ebosa  este prima  etapa si consta în  indicarea  principalelor zone  ale  tabloului în culori sumare, lucrata spontan, urmarind constructia  compozitionala a desenului. Al doilea  strat se aplica  doar dupa o semiuscare si tinând cont  de regula de gras pe slab si închis pe deschis.

Pictura în straturi

1. În Franta  secolului al XVIII-lea ebosa  era  executata în laviu folosind doar tonuri de alb si negru  denumit grisaille sau  cu diferite  tonuri  ale  aceleasi culori (brun , rosu englez, etc.) numit  camaieu, subliniind reliefurile si luminile cu alb.

Tehnica grisaillului si camaieul

1. Frotiul este un procedeu al picturi în ulei care consta în usoare treceri între elementele  compozitiei, realizate cu ajutorul unei pensule uscate aspre, încarcate usor cu culoare, spre a obtine zone  diafane, cu precadere în reprezentarea apei, cerului, norilor, fumului;

Frotiul – Joseph Mallord Turner

1. Pictura în ulei cu glasiu face tusele de culoare sa arate  mereu prospete, ebosa se  executa în întregime în culori deschise si tonuri luminoase.Aceasta tehnica presupune îndemânare si timp, priceperea si rabdarea dozarii straturilor de culoare, cât si dilutiilor necesare glasiului. Aplicarea glasiurilor se face cu pensule moi, simple într-un singur strat sau doua. Astazi se practica din ce în ce mai rar.

Pictura cu glasiuri Jan Van Eyck

1.    Pictura alla prima este  dintre toate cea mai  moderna. Cere în primul rând  talent, multa pricepere si îndemânare si o buna cunoastere a  materialelor si tehnicii de lucru. Petele  de culoare  sunt  juxtapuse, într-un mod rapid si spontan si mult  simplificat, decât  celelalte metode. Culorile se pot aplica direct cu pensula sau  cutitul de paleta în pete, linii, puncte, tuse fragmentate, straturi subtiri sau paste groase.

Pictura alla prima- Henri Matisse

Procedeul ca si acuarela este o metoda ce presupune în primul rând un suport grunduit în alb si bine uscat. Culorile se  subtiaza doar cu terpentina, se aplica ca si la acuarela, fara a  folosi în amestecuri albul, lasând sa transpara doar albul suportului.

Acuarela falsa

Tehnica picturii în ulei, a  permis întreruperea si  reluarea lucrului  chiar dupa mai multe  luni de la executarea  ebosei (Leonardo da Vinci, Titian procedau asa). Se recomanda  pastrarea  acestor picturi  în  încaperi  luminoase, aerate si evitate  spatiile închise, umede si întunecoase, care duc la întunecarea  culorilor sau îngalbenirea lor.